Sunt nopti la rand
     media: 5.00 din 3 voturi

postat de calator60 in 2011-01-31 20:33
Sunt nopti la rand

Sunt nopti la rand, cand fara tine stelele suspina,
Cand viata pare doar un fum, din focul ce s-a stins,
Privire-ncetosata-n lacrimi, in seri tarzii la cina
Si mainile visand salbatic, minuni de necuprins.

Te simt cum treci precum o umbra prin faldurile moi,
Si-aevea pleoapele le strang, cum strangi o adiere,
Sa te traiesc iubirea mea, cum o faceam doar noi,
Cand toate deveneau un vis, crescut dintr-o tacere.

Privesc oglinda prafuita, fotografii ce-au ruginit,
De-atatea curcubeie triste ce cad in negura din zari,
As da orice sa vina clipa, ce timpul meu l-a parasit
Si-a naufragiat prin viata, ca un vapor in larg de mari.

Sunt nopti care se sting in zori, topindu-se in roua,
Si nu stiu cum sa te mai strig, cum ai putea sa simti,
Cand soaptele-nfloresc pe buze, cum mainile-amandoua,
S-au strecurat la pieptul tau, straine si cuminti.

Așteptând chipul tău
     media: 4.75 din 4 voturi

postat de calator60 in 2011-01-29 16:24
Ai trecut prin gândurile mele, și-ai vrut să fii cu mine,
Să redescoperim amintirile când priveam la stele căzătoare,
Frumoase umbre sub raze de lună, în singura noapte cu tine,
Le văd cum suspină în ramuri și plâng, într-un mugur de floare.

Te-am adormit într-o lacrimă și te-am legănat pe sub pleoape,
Aevea ți-am despletit părul și vântul am pus să-l mângâie,
Tâmplelor mele le-a fost dor de tine, dorindu-te-aproape
Chip de lumină, trecător prea grăbit în această iubire pustie.

Ți-am rostit numele simțind că trăiesc aceeași părere de rău,
Arătându-ți cărarea ce coboară din gând spre sufletu-mi trist
Și nu mai știam, care vis ne-mplinit a rămas doar al meu,
Dacă-n suflet la tine, ca o umbră firavă prin ramuri, exist.

Și nu mai știu cum și nu mai știu când te-ai ascuns după zori,
Dulce păcat, păstrat în strop de roauă sângerând lumină,
Eu am rămas în mine ca miresmele-ntr-o mare de sălbatice flori,
Așteptând chipul tău, prin gândurile mele oricând să revină.


Bijuterii cu suflet in priviri
     media: 5.00 din 13 voturi

postat de calator60 in 2011-01-27 19:46
Bijuterii cu suflet in priviri

Se duc părinţii-n lumea frântă-n două
Ei spun că mor, că trebuie să moară
Părinţii noştri, fluturi care zboară
Spre alte flori necunoscute nouă.

Nu ni se plâng, ei sufera-n tăcere
Dar îşi doresc să-i vizităm mai des,
Să poată lăcrima pe-ascuns şi de plăcere
Alături de-o iubire fără interes.
Devin tăcuţi şi mai ursuzi din fire
Şi-i preţuim mai mult când nu mai sunt
Deşi ne-a despărţit doar o privire
Iar sub picioare-un metru de pământ.

Părinţii noştri-s diamante rare,
Bijuterii cu suflet în priviri,
Pierdute-n depărtarea lumii pe cărare
Sau rătăciţi prin colţuri de-amintiri.
Aşa sunt ei curaţi ca o ninsoare
Care-nveleşte ura pe pământ,
O stea apusă-n nu ştiu care zare,
Un nor gonit prin univers de vânt.

Se duc de lângă noi în alte galaxii
Şi nu vom şti vreodată ce-au dorit,
Dacă le-am fost atât de dragi şi de târzii,
Dacă neputincioşi în suflet i-am rănit.
Părinţi frumoşi, bolnavi de aşteptare
Să le deschidă uşa dragii lor copii
Mai mor din când în când de supărare
Când stelele se sting în lumea celor vii.

O seara cu multe bucurii !

Nu exista pustiu mai frumos
     media: 4.50 din 2 voturi

postat de calator60 in 2011-01-26 19:42
Nu exista pustiu mai frumos

Imi privesc mainile si le simt dorul de trupul tau,
Palmele ard cu flacari mocnite, facand fiorii sa planga,
Lacrimand gesturi ce-aevea se pierd in acelasi ecou,
Cand imaginarul tau trup, incep langa piept sa mi-l stranga.

Intre noi, cateva raze de stele si fereastra spre cer,
Nelinistea gandurilor triste, ravasite salbatic pe perna,
Cicatrici de lumina, vindecate de tine in acelasi mister,
Poarta deschisa spre vise, cautarea mainilor mele, eterna.

Prin intunericul alb vad umbra ciresilor in floare pe zid,
Nu pot sa dorm, tacerea e ca o pasare ce zboara prin gand,
Bratele mele ranite, peste marginea lumii, larg se deschid,
Lasandu-ma singur in mine, uitandu-ma prin viata, trecand.

Si te iubesc cu sufletul, cu mainile mele-nsetate de tine,
Nu exista pustiu mai frumos, strabatut de iluzii perechi,
Iti simt atingerea cand bratele te-aduc mai aproape de mine,
Fara sa stiu, care clipe sunt noi, cate clipe sunt vechi.

Te voi iubi
     media: 5.00 din 2 voturi

postat de calator60 in 2011-01-24 21:15
Vor înflorii copacii-n primăvară,
Și ne vor ninge merii ca-n trecut,
Vom căuta prin iarbă o comoară,
Mergând pe-același drum necunoscut.

O vom păstra în sufletele noastre,
Cu toată primăvara care va veni,
Și când vom lăcrima tăceri albastre
Sub merii-n floare ne von întâlni.

Te voi iubi, cu fiecare floare,
Și-ți voi zidi un templu din priviri,
În primăvara mea cu stele căzătoare
Și cu miresme dulci de trandafiri.

Să plece iarna dincolo de noapte,
Și-n zori să vină primăvara ca un dor,
Să ne-nflorească merii printre șoapte
Trezind în noi iubiri din viitor.

Și poate să ningă la vară
     media: 5.00 din 3 voturi

postat de calator60 in 2011-01-23 12:43
Ninge frumos iubito, focul se joacă-n șemineu,
Pe stradă pomii, par bulgări de zăpadă uriași,
Din când în când, cineva coboară în sufletul meu
Să-mi strângă fiorii plăcuți, de la tine rămași.

Ți-am adus un fotoliu, să te simt mai aproape,
Mi-amintesc că si ieri ai dorit să-mi vorbești,
Începuse să ningă și cărarea să-ngroape,
Când buzele mele-ți spuneau ce frumoasă le ești.

Troienele-s mari, și e frig, rămâi lângă mine,
Aduc și cafeaua în cești de iubire, să fie plăcut,
Mi-e teamă prin iarnă, când stau fără tine,
Tu-nchide fereastra și vino să-mi dai un sărut.

Îți dau și halatul, să-l porți peste umerii goi,
Servește cafeaua și-ascultă ce-ți cânt la chitară,
E alb pe planetă, și-aici locuim doar noi doi,
Și poate să ningă o iarnă și poate să ningă la vară.

Nu-ți fie teama
     media: 5.00 din 3 voturi

postat de calator60 in 2011-01-22 18:35
Nu-ți fie teamă dacă ninge, dacă nu știi cât ne-am iubit,
Te va-ntreba cândva pustiul, prin repetabile ninsori,
Sub care pleoapă visul nostru, trăiește azi nefericit,
Și-i vei răspunde la-ntâmplare, cum ai făcut de-atâtea ori.

Ne bat troienele-n fereastră și suspinăm cu buze tremurânde,
E totul alb în noaptea asta, și noi la fel de viscoliți,
Împrumutam tăceri când umbra, prin riduri ne pătrunde,
De parcă viața e doar iarnă și lăcrimam în frig, nefericiți.

Îmbrățișează-mă-n zăpadă, rostogolește-mi fulgii în priviri,
De-atâta frig mi s-a răcit în suflet, și-mi sângerează clipa,
Numai noi doi suntem în viață, prin toate-aceste amintiri,
Nefericiții ce și-au frânt în zbor, de bolta cerului aripa.

Aprinde-mi focul între tâmple, să fie visul treaz și fericit,
Cât va mai ninge pe planetă și va fi iarnă peste veșnicii,
Nu-ți fie teamă dacă fulgii, zburând spre noi s-au rătăcit,
Eu îți voi fi mereu aproape, și-am să te strig ca să mă știi.

Candva
     media: 5.00 din 1 vot

postat de calator60 in 2011-01-21 20:37
Câte-mi doresc să mai revină,
S-ascult copil, sălbatic glas de cuc,
Să mai adorm în iarba din grădină
Crescută-n umbra crengilor de nuc.
Pe ochiul stâng o rază jucăuşă
Din soarele ce azi a-mbătrânit,
Să-mi dea un semn că s-a deschis o uşă
Şi cineva din ceruri m-a privit.

Câte s-au prefăcut de-atunci în scrum
Sau în mormite fără cimitir,
Spre mine-n mine nu mai este drum,
Decât o ploaie rece şi delir.
Îngălbenite gânduri prin uitare
Mai bat la poarta vechiului trecut,
Apoi se pierd în trista depărtare
Ce-n ridurile frunţii mi-a crescut.

Pe trepte la altare nu mai urcă
Nici-un străin sosit pentru uitare,
Neputincios mă simt când se încurcă
O flacără din stinse felinare.
Tot ce-mi doresc acum să mai revină
Rămâne ca un vis neliniştit,
Sub verdele sălbatic din grădină
Unde cândva, copil, m-am rătăcit.

Freamăt sub cer
     media: 5.00 din 2 voturi

postat de calator60 in 2011-01-21 13:57
Dintr-o frumoasă întâmplare s-a născut o iubire,
Și mic ni s-a părut universul prin ramuri,și zborul
Zorilor răsăriți înainte de vis, ca o firavă uimire,
Ce bătea la ușa sufletului, căutare suavă cu dorul.

Iar noi ne-am îmbrățișat trupurile, ca două minuni,
Și ne-am privit în ochi, până dincolo de gânduri,
Eu îți sărutam tăcut suspinul, tu vroiai să-mi aduni
Neliniștea cuvintelor, uitate aevea-ntre rânduri.

Și ne-am renăscut în același trup, freamăt sub cer,
Păsări în zbor treceau prin lacrimi, fericite în zare,
Plămădeam timpul într-o taină de stele, vis efemer,
Căutând cu gândul, prin eternitatea iubirii, cărare.

Am adormit sub copacul cu ramuri răvășite de vânt,
Cu nopțile risipite prin iarbă și-n dorințe de ieri,
Și te-am întâlnit într-o singură viață, dulce cuvânt,
Și-am rămas în ea să te-aștept, tu uitând să mă ceri.

Sunt trecător prin viata mea
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de calator60 in 2011-01-17 18:49
Sunt trecător prin viața mea și nu-mi aduc aminte,
Unde-am lăsat primul sărut și prima amintire,
De ce pe buze-mi sângerează, mereu două cuvinte,
Când le rostesc și plâng și nu-mi mai vin în fire.

Nu semăn azi cu cel de-atunci și nu știu care mână,
A mângâiat un colț de cer, când i-a fost dor de tine,
Ți-a scuturat stele din păr, cerând să-i fii stăpână,
Strângându-te atât de mult, de suflet și de mine.

Prin primăverile pierdute, azi ninge și-mi e teamă,
Să trec prin ridurile vremii, cu-aceeași voioșie,
Va viscoli tăcut la tâmple și visurile se destramă,
Pentru că totul e trecut și haos trist în armonie.

Sunt trecător prin viața mea, un asfințit de soare,
M-așteaptă dincolo de țărm, în porturi nevăzute
Și nu mai vreau s-aud oftând, mireasma dintro floare,
Dacă aceleași rădăcini, rămân pământului necunoscute.

Eram prea mici
     media: 5.00 din 1 vot

postat de calator60 in 2011-01-16 14:50
Eram prea mici, gândeam prea mult
Și nu știam atunci ce e cu noi,
Spuneam prea des ca nu te-ascult,
Când gândul împărțeam la amândoi.

Furam din vis prin nopți pierdute,
Fiindu-mi dor, fiindu-mi teamă,
De sentimente dragi și cunoscute,
Ce-n lacrimile noastre se destramă.

Și te iubeam, ca-n anii de liceu,
Eram colegi în banca cea mai mică,
Vroiam să știi c-am să regret mereu,
Că de iubirea ta și mate-mi era frică.

Eram prea mici atunci când ne-am jurat,
Să fim la facultate împreună,
Și nu știu când un vis s-a destrămat
Când viata a-ntâlnit prima furtună.

Privesc tăcut, același prăfuit album
Și-ncerc să-mi amintesc acum de noi,
Frumoase chipuri care nu știu cum,
N-au reușit să-mpartă clipele la doi.

Lăsati câmpia sa respire
     media: 5.00 din 3 voturi

postat de calator60 in 2011-01-13 21:34
Lăsați câmpia să respire, sub cerul poleit cu stele,
Nu rupeți firele de iarbă, ce pe cărare au crescut,
Și nu ucideți cu privirea mireasma-ascunsă printre ele,
Fi-ți sufletul oricărei nopți ce vă primește cu-n sărut.

Puneți-vă cununi de raze, în părul răvășit de vânt
Și-ntinde-ți brațele spre cer, ca două aripi de condor,
Împodobindu-vă tăcerea, cu cioburi sparte din cuvânt,
Simțind mirosul crud de iarbă și lacrimile cum vă dor.

Pe tâmpla umedă a zării, așterne-ți foșnetul din crâng,
Să mângâie-n tăcere frunza, crescută-n ramuri neperechi,
Rămâneți credincioși câmpiei, unde miresmele se strâng,
Si nu uitati ca tot ce-i nou,sub clar de luna pare vechi.

Priviți cum stele căzătoare, se sting în alte veșnicii
Și nu vă-ndepărtați de vise, nu regretați ce n-ați făcut,
În zorii zilei următoare, la margini vechi de galaxii,
Ve-ți regăsi din nou câmpia, într-un suspin necunoscut.

Stapan pe clipa efemera
     media: 5.00 din 2 voturi

postat de calator60 in 2011-01-11 21:11
Stăpân pe clipa efemeră

Nu trebuie să-mi dai nimic în schimb,
Primește azi ce sufletul meu îți oferă
Și pune-n vis, al nemuririi nimb,
Să redevin stăpân, pe clipa efemeră.

Regina mea din lacrimi,stăpână pe suspin,
Primește curcubeul, cunună peste zare
Și mângâie-mi tăcerea, când ție mă închin,
Să știi când plâng și cât de mult mă doare.

Trofee în cenușă din focuri ce s-au stins,
Vor fi din nou, simboluri prin uitare,
Căci ele se oferă, doar celui ce învins,
Renaște după măguri în asfințit de soare

Nu-mi da nimic în schimb, dar vreau să vii,
Cu părul despletit sub razele de lună,
Să nu-mi mai fie teamă de clipele târzii,
Iar visul să devină, o strângere de mână.

Sa te simt printre ganduri
     media: 5.00 din 2 voturi

postat de calator60 in 2011-01-10 17:09
Mi-am rănit piciorul în iarba cerscută pe mal
Și-am îngenunchiat, în tăcere să plâng,
Din larg mă strigă cineva și deasupra cerul opal
Ploua cu stele, iar eu încercam să le strâng.

Din lacrimile mele fluturii culegeau flori de vis,
Împodobindu-și aripile în feericul zbor
Și mă dureau pleoapele ce târziu le-am deschis,
Scuturând ușor de pe gene al luminii fuior.

Am luat în palme forma lunii și-am puso-n cuvânt,
S-o pot rosti când mă voi trasforma-n adiere,
Căutându-mi pașii, să aflu din nou cine sunt,
Cu piciorul rănit,uitat pe malul atâtor mistere.

M-am ridicat încercând să privesc peste apele reci
Și ți-am rostit numele, să mă aud doar eu,
Să te simt printre gânduri spre suflet când treci,
Cum ai făcut o viață și-o vei face mereu.

Sa retraim placerea-ntr-un oftat
     media: 5.00 din 1 vot

postat de calator60 in 2011-01-09 20:17
Poate gresim cand daruim la intamplare,
Un sentiment, un gand,sau un suspin,
Si regretam de nu primim o-mbratisare,
Cand ratacim cararea prin destin.

Ne doare gestul nefacut, dar asteptat,
Atunci cand toate-n viata n-au culoare,
Si retraim placerea-ntr-un oftat,
Sperand ca mai exista-o data viitoare.

Sunt ochii tristi ascunsi intr-o oglinda,
Din care curg aevea lacrimi peste rand,
Iar bratele-si doresc, sa mai cuprinda
Sinceritatea nestiuta, dintr-un gand.

Am invatat sa plangem mult si in tacere,
Sa cumparam iluzii de la calatori,
Sa dam iubire si caldura cand se cere
La templul fara trepte cladit de visatori.

Ma regasesc in tot ce esti
     media: 5.00 din 1 vot

postat de calator60 in 2011-01-08 19:24
Sa nu-ntrebi de ce vantul trece,
Prin ravasite lacrimi de statui,
De ce-mi simt sufletul mai rece
Si cred intr-o poveste-a nimanui.

Nu vreau sa stiu de ce sunt trist,
Vegheaza undeva o stea si-i bine,
Prin ochii tai, eu inca mai exist
Si viata mea de mult iti apartine.

Ma regasesc in tot ce esti si-atat,
Nu-mi vand cuvintele pentru nimic,
Bratele tale, perle de vis la gat,
Spre-aceeasi stea in taina le ridic.

Nu-mi reciti povestea si nu-mi cere,
Pe-acelasi soclu, sa zidesc tacut,
Castel cu porti din clipe efemere,
Si lacate pecetluite-ntr-un sarut.

Ramai pe tarmul vietii langa mine,
Nu ma-ntreba de valuri sau furtuni,
Eu te traiesc cum stiu ca este bine
Si vreau, iubindu-ma sa ma razbuni.

Nu te-ntrista iubito
     media: 5.00 din 1 vot

postat de calator60 in 2011-01-07 21:29
Cuprinde-mi sufletul cu palmele-amandoua
Si ploaia sa cada usor peste flori,
Arata-mi visele in bulgarii de roua,
Sa vad cum trec spre stele, ingeri calatori.

Sa facem schimb de clipe, in fiecare seara
Deasupra cerul martor, noua sa ne spuna
De ce revine valul, a nu stiu cata oara,
La tarm sa ii ofere, o strangere de mana.

Nu te-ntrista iubito va fi din nou o noapte,
Cu ploaie si cu stele, cu suierat de vant,
Pastreaza sufletul, la tine intre soapte
Eu voi fi doar tacerea, ascunsa in cuvant.

In incaperea goala te rog sa faci lumina,
De tine imi e dor si vreau sa te privesc,
Nu ma lasa sa plec, invita-ma la cina
La pieptul tau iubito, invata-ma sa cresc.

Prin lacrimi inca viscoleste
     media: 5.00 din 1 vot

postat de calator60 in 2011-01-06 20:13
Zapada pe strada, zapada in plete, zapada-n destin,
In alb sta-mbracata, o umbra cazuta-ntre perne,
Aproape ca-i simt respiratia calda si gestul divin,
Si ma doare tacerea, ce sub pleoape se-asterne.

Prin lacrimi inca viscoleste si ninge tot mai rar,
Mii de stelute-mi cresc pe gene cand clipesc,
E semn ca-ntreaga noastra iarna, nu vine in zadar,
Si alb imi e cuvantul si-n alb te pretuiesc.

Ti-am pus sarutul langa tampla sa nu iti fie frig,
Minunea mea cu fulgi in par si gestul destramat,
Invata-ma cum este iarna, invata-ma cum sa te strig,
Si spune-i umbrei sa ramana, in ochiul lacrimat.

Rosteste-mi numele-ntr-o noapte, cand totul e un vis,
Si nu lasa urme-n zapada cand vii de prin trecut,
Priveste sufletul ranit, ce portile si lea deschis,
Sa poti intra cu toata iarna stransa-ntr-un sarut.

Sunt mugur de vis
     media: 5.00 din 2 voturi

postat de calator60 in 2011-01-05 19:40
Dă-mi iarna, dă-mi fulgii, dă-mi totul,
Dă-mi vântul ce fruntea-ți sărută,
Când freamătă-n taină sub gene omătul,
Dă-mi steaua rămasă-ntr-o noapte pierdută.

Închide fereastra, e frig și mă doare,
Când umbrele albe se-ascund printre ziduri,
Și-așterne-mi în păr ninsori trecătoare,
Iar fulgii să doarmă prin tristele riduri.

Tu știi cât de albă, e iarna în noapte,
Cum șuieră vântul prin suflete ninse,
Mi-e frică iubito când ninge cu șoapte,
Iar palmele mele, de gesturi stau prinse.

Rămâi lângă mine și lasă-n pădure să ningă,
Sunt mugur de vis, când tu mă privești,
O singură iarnă, mai las să-mi învingă,
Credința că-n toate, mă vrei și mă crești.

Aminteste-mi ca sunt
     media: 3.00 din 2 voturi

postat de calator60 in 2011-01-03 22:16
O iarna tarzie ma-nvata cum sa strang stele din zapada,
Cum fulgii sa-i strang in privire si viscol sa fie,
In ochii fierbinti ce nu pot printre lacrimi sa vada,
Ce albe sunt treptele ninse, pe care urcam spre vecie.

Este frig uneori si nu sunt carari spre lumina si vis,
Prea multi ani stau ascunsi, printre riduri marunte,
Cateva randuri pe o umbra ratacita in suflet ti-am scris,,,
Si-am lasat sa te ninga-ntr-o iarna sarutul pe frunte.

Aminteste-mi de iarna aceasta iubito, aminteste-mi ca sunt,
O plutire de fulgi in privirile tale si lasa sa fie,
Salbatica lumea ce-o-mpletim din ninsori si fuioare de vant,
S-o redam amintirii, ca trecutul mai tarziu sa ne stie.

Imi doresc sa ma strigi, sa ne ninga cu fulgi si cu stele,
Sa-mi strecori mana-n par cand amurgul incet se coboara,,
Si iarna placuta sa fie prin toate sperantele mele,
Leganandu-ma-n brate si-nvatandu-mi cuvantul sa doara.




Termeni si Conditii de Utilizare